Declarație politică – Ninel PEIA 12.03.2013

”Constituția dreptății, asta să cerem!”

De 23 de ani, politicieni sau oameni simpli, noi, românii mestecăm zilnic cuvântul democrație încercând să ne autoconvingem că aceasta face parte deja din mediul înconjurător. Nimic mai fals, faptul că auzim acest cuvânt mai des decât este nevoie nu ne garantează nimic, nu ne luminează și nu ne liniștește tocmai pentru că în democrație ar trebui să ne fie bine, or nouă, aici, nu ne este bine deloc. Și nici nu prea ne dă nimeni să pipăim ceva care ar putea să ne garanteze democrația, acea democrație care o să ne facă să ne simțim bine. Să ne simțim bine în pielea noastră, în Europa, în lume…

Pentru că singura garanție întru democrație cunoscută contemporanilor noștri este Constituția. Ori asta care ne girează diverse drepturi nu este Constituția dreptății. Am ajuns la adevăratul subiect al acestei declarații politice: Constituția.
Ne aflăm într-un moment în care presiunea pentru revizuirea Constituției crește pe zi ce trece. Drept vorbind, acest lucru este evident necesar. Ceea ce se mai vede tot cu ochiul liber este și faptul că suntem pe cale, iarăși, să cedăm în fața intereselor unui om, poate a unui grup,fără să abordăm principala grijă a oricărui politician de bună credință: nevoile țării.
Ce-ar fi ca, măcar odată în acești ultimi 23 de ani, să facem pe dos, să ignorăm cerințele de moment în așa fel încât, măcar de data aceasta, să aibă de câștigat România și nu o persoană, zece, o mie.

În acest sens vă propun o chestiune care, înainte de toate, mi se pare de bun simț. Dacă tot e musai să revizuim Constituția, ce-ar fi să lovim doi iepuri cu o singură piatră? Ce ați zice dacă am reveni la punctul în care istoria țării a fost întreruptă de pe calea ei firească de șenilele tancurilor bolșevice ? Bref, ce ați zice să adoptăm Constituția din 1923? Așa am repara o mare nedreptate istorică, am repune monarhia în drepturi și am avea o Constituție care ar reîntrupa adevărata garanție a democrației.
Astfel,am avea nu numai un trecut cândva prosper, ci și șansa unui viitor, poate nu roz, dar măcar demn. Unii dintre colegi ar putea întreba: de ce Constituția din 1923? De ce Monarhie ?
Recunosc, nu sunt istoric, așa că mă voi folosi de experiența și înțelepciunea altcuiva. Argumentele ce vor urma sunt extrase dintr-un pertinent articol al istoricului Alexandru Muraru.
Iată ce ar avea România de câștigat:
– Un șef al statului imparțial, fie și numai prin faptul că interesele unei domnii se înscriu poate pe zeci de ani și nicidecum pe durata unei guvernări sau a alteia
– Astfel, șeful statului nu ar mai distribui puterea în funcţie de interesele formaţiunii/coaliţiei din care provine. Acest lucru ar credibiliza enorm întreg sistemul politic şi ar responsabiliza electoratul. Care electorat îl simțim cu toții cum se îndepărtează zilnic de politicieni
– Niciun monarh modern nu-şi va compromite domnia făcând alegeri împotriva normelor constituţionale sau împotriva votului popular. Aceasta înseamnă și o distribuţie pe orizontală a puterii în cazul oricărei crize. Un exemplu: în cazul decesului regelui și inexistenței unui moștenitor Parlamentul va fi pus în postura de a decide cine va fi succesorul la tron. Păi se poate mai democratic decât atât?
– În cadrul unei monarhii, mecanismul politic de investire a Executivului nu face obiectul unei dispute, ci a unui consens. Ceea ce visăm din 1989 încoace…
– De vreme ce votul ar fi obligatoriu, așa cum specifica Legea fundamentală din 1923, ar creşte responsabilitatea şi interesul cetăţenilor faţă de reprezentanţii lor.
– Dacă în ceea ce priveşte Camera Deputaţilor, modificările nu ar fi substanţiale, odată cu reactivarea legii fundamentale din 1923, Senatul ar fi astăzi o adevărată cameră reprezentativă. Ea ar fi compusă din „senatori aleşi” şi „senatori de drept”, recâştigându-şi astfel pe deplin statutul de „cameră superioară”.
– Sistemul judecătoresc – ale cărui hotărâri s-ar pronunţa în virtutea legii şi s-ar executa „în numele regelui” ar beneficia de aportul curţilor cu juri în deliberarea asupra cauzelor.

Culmea, trebuie spus cu voce tare că legea fundamentală din 23 ar putea fi revizuită mult mai ușor decât cea din 2003. În Consituția din 1923 se specifică:„poate fi revizuită în total sau în parte din iniţiativa Regelui sau a oricăreia din Adunările leguitoare”.
Sper ca aceste câteva argumente, împletite cu situația Europei de azi, cu criza de indentitate ce ne bântuie țara, cu eforturile vizibile ale Casei Regale pentru îmbunătățirea imaginii românilor în lume vor fi de natură ca această declarație politică nu este făcută în van.

Și nu în ultimul rând am face un mare bine tuturor românilor nu intereselor personale

Deputat PSD Ninel Peia