de Ninel PEIA Are românul o vorbă – ”du-o la mama dracului”. Dar, noi știm, din Biblie, că Scaraoțchi nu are mamă, dar dacă ar avea, acesta ar fi, pentru noi, creatura cea mai demnă de dispreț din România – Monica Luisa Macovei. Înainte să își dea arama pe față, Monica Macovei nu era decât

Marea Unire a fost clipa în care s-a născut România modernă, cea care va fi modelul de prosperitate pentru noi, între cele două mari războaie mondiale. Nu există, în istoria noastră, mai mare izbândă și izbăvire. Și pentru asta ar trebui să mulțumim veșnic și politicienilor care au făcut posibilă împlinirea acestui mare deziderat al

PEIA Președinte Dragii mei, iubiți compatrioți, recentele alegeri europarlamentare  nu au arătat deloc adeziunea voastră la ideologia unui partid sau a altuia, ci faptul că România, iubita noastră patrie a ajuns din rău în mai rău. Campania aceasta a demonstrat faptul că am trecut de la faza experimentelor socio-politice la alt nivel. Ascultați cu atenție,

Consiliul Fondatorilor Naționali şi Organizaţiile Teritoriale Consacrate au hotărât consensual să nominalize pe domnul Ninel PEIA, președinte fondator, drept candidat desemnat al Partidului Neamul Românesc în competiţia electorală pentru demnitatea supremă de Preşedinte al României. Astfel, prin decizia luată dăm un răspuns limpede societății românești, în general, membrilor şi simpatizanţilor partidului, în special, referitor la

Pe cuvânt dacă mai înţeleg ceva. Mircea Cărtărescu,  scriitor supraapreciat şi mare vedetă a momentului, condeier înhămat pe post de bou la căruţa cuplului Liiceanu-Pleşu-via SOROS, nu s-a lecuit. De ceva vreme (destul de multă), Cărtărescu adept înfocat al multiculturalismului progresist de tip neobolsevic are o apetenţă deosebită la a pupa-n cur preşedinţi. La început

Este incredibil câte mârşăvii blestemate se pot scrie în zilele noastre. Omul-care-nu zâmbeşte, efigia propriei sale statui, una dintre cele mai active slugi ale lui Soros pe calea unui antiromânism feroce, Gabriel Liiceanu face ce face şi trebuie să-şi dovedească, periodic, fidelitatea faţă de stăpânul său. Pe cale de consecinţă, şeful Humanitas a găsit un

Mafia medicamentelor: România îşi plăteşte propria asasinare De ceva vreme am primit semnale că, în lumea halatelor albe, afacerile sunt tot mai negre. Încetul cu încetul m-am convins că lucruri grave sunt îngropate adânc în sistemul sanitar românesc, şi, ca nişte roţi ale unei maşinării infernale produc foarte mulţi bani numai prin chinul şi suferinţa

Criticăm. Pe vremuri, ca să nu pară defetism se spunea că critica poate fi constructivă. Este, dar numai în situaţia în care propui ceva în locul trebii criticate. Altfel, poţi să critici până la Cer şi înapoi. Mai există criticii fatalişti, ăştia îşi aşteaptă sfârşitul la televizor, de parcă i-ar păsa vreunui guvernant că o

Am scris-o şi am mai spus-o, dar poate nu destul de explicit. Cel puţin aşa a reieşit din câteva comentarii recente pe care le-am primit de la câteva persoane pe care le preţuiesc în mod deosebit. Acum revin, şi sper că toţi vor înţelege că ştiu prea bine unde sunt inamicii României, dar şi unde

Pleşu. Andrei Pleşu. Probabil acest nume vă este cunoscut. Mic la stat, mare, sau mai bine zis, lat, la sfat, cu chip desprins din tenebrele epocii cavernelor, domnul P este, în cazul meu, un soi de răie. Pe individul-filozof îl obsedez. Îi stau în cap şi nu poate dormi de grija mea. Prin decembrie, dl

Acest nume de pe LISTA RUŞINII este poate cel mai important, împotriva tuturor aparenţelor. Am să şi argumentez. Drumul până în 1989 al tânărului Andrei Pleşu trebuia să fie al unui intelectual bolşevic autentic. În realitate, treaba a ieşit mult-mult mai bine. Pot spune că a ieşit perfect. Pe vemea când alţi tineri de 19 – 20

Cum vă sună sintagma „patronii roşii”? Nu îmi aparţine, o voi lua cu împrumut de la un gazetar pe nume Ion Marin, el a folosit-o într-un editorial, demult când presa mai avea umbre de presă în sânge. Dar ce este acela un „patron roşu”? El este un hibrid. Crescut la ţâţa PCR-ului, fost pionier, fumător