de Ninel PEIA Are românul o vorbă – ”du-o la mama dracului”. Dar, noi știm, din Biblie, că Scaraoțchi nu are mamă, dar dacă ar avea, acesta ar fi, pentru noi, creatura cea mai demnă de dispreț din România – Monica Luisa Macovei. Înainte să își dea arama pe față, Monica Macovei nu era decât

În urmă cu o săptămână, scriam despre procurorii și judecătorii torționari, cei care au exterminat clasa politică a Marii Uniri. Fără doar și poate aceștia au fost cei mai de folos idioți utili pe care i-au putut avea bolșevicii în România. Cu atât mai abominabile sunt faptele lor cu cât știm că au fost școliți

Marea Unire a fost clipa în care s-a născut România modernă, cea care va fi modelul de prosperitate pentru noi, între cele două mari războaie mondiale. Nu există, în istoria noastră, mai mare izbândă și izbăvire. Și pentru asta ar trebui să mulțumim veșnic și politicienilor care au făcut posibilă împlinirea acestui mare deziderat al

PEIA Președinte Dragii mei, iubiți compatrioți, recentele alegeri europarlamentare  nu au arătat deloc adeziunea voastră la ideologia unui partid sau a altuia, ci faptul că România, iubita noastră patrie a ajuns din rău în mai rău. Campania aceasta a demonstrat faptul că am trecut de la faza experimentelor socio-politice la alt nivel. Ascultați cu atenție,

Consiliul Fondatorilor Naționali şi Organizaţiile Teritoriale Consacrate au hotărât consensual să nominalize pe domnul Ninel PEIA, președinte fondator, drept candidat desemnat al Partidului Neamul Românesc în competiţia electorală pentru demnitatea supremă de Preşedinte al României. Astfel, prin decizia luată dăm un răspuns limpede societății românești, în general, membrilor şi simpatizanţilor partidului, în special, referitor la

Unul dintre cele mai trainice şi mai constructive sentimente este mândria de neam. Acesta a fost încă din vechime unul dintre pilonii de bază ai lumilor semeţe.  Exprimarea acestuia în ceasuri de mare cumpănă a ajutat la salvarea multor identităţi naţionale, şi nu numai în această parte de lume unde zvârcolirile de tot felul sunt

Cum am aflat despre  instalarea unui guvern technocrat la Bucureşti, cu 18 luni înainte – de Ninel PEIA politician român (deputat 2012-2016) A sosit vremea să fac câteva dezvăluiri absolut adevărate din activitatea mea ca deputat, dar mai ales din poziţia de Şef al Delegaţiei Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Mediteranei. Denumirea, destul de pompoasă,

Pe cuvânt dacă mai înţeleg ceva. Mircea Cărtărescu,  scriitor supraapreciat şi mare vedetă a momentului, condeier înhămat pe post de bou la căruţa cuplului Liiceanu-Pleşu-via SOROS, nu s-a lecuit. De ceva vreme (destul de multă), Cărtărescu adept înfocat al multiculturalismului progresist de tip neobolsevic are o apetenţă deosebită la a pupa-n cur preşedinţi. La început

Este incredibil câte mârşăvii blestemate se pot scrie în zilele noastre. Omul-care-nu zâmbeşte, efigia propriei sale statui, una dintre cele mai active slugi ale lui Soros pe calea unui antiromânism feroce, Gabriel Liiceanu face ce face şi trebuie să-şi dovedească, periodic, fidelitatea faţă de stăpânul său. Pe cale de consecinţă, şeful Humanitas a găsit un

Dintotdeauna Sectorul 4 a fost mai oropsit. Nici unul dintre foştii primari nu s-a înghesuit să facă un lucru curajos şi să iasă la luptă pentru cetăţenii acestui sector. Să ceară dreptate şi să aducă zona la nivelul Sectorului 1, să zicem. Asta este o stare de fapt pe care numai un om structurat pe

Mafia medicamentelor: România îşi plăteşte propria asasinare De ceva vreme am primit semnale că, în lumea halatelor albe, afacerile sunt tot mai negre. Încetul cu încetul m-am convins că lucruri grave sunt îngropate adânc în sistemul sanitar românesc, şi, ca nişte roţi ale unei maşinării infernale produc foarte mulţi bani numai prin chinul şi suferinţa

Criticăm. Pe vremuri, ca să nu pară defetism se spunea că critica poate fi constructivă. Este, dar numai în situaţia în care propui ceva în locul trebii criticate. Altfel, poţi să critici până la Cer şi înapoi. Mai există criticii fatalişti, ăştia îşi aşteaptă sfârşitul la televizor, de parcă i-ar păsa vreunui guvernant că o