Scriam nu demult că ar cam fi vremea ca, atât politicienii, cât și ceialți români, dar mai ales politicienii, să realizeze că, după 23 de ani de bălmăjeli prin câmpiile cică libere ale democrației prost înțelese, a cam venit vremea să acceptăm și să adoptăm cea mai bună scurtătură către stabilitate, progres și echidistanță: Monarhia.
Conform unor date pe care le-am găsit pe blogul Sociollogica, blog al lui Barbu Mateescu, evident sociolog, și absolvent al Universității din Pennsylvania, sunt tot mai mulți românii care înțeleg șansa pe care încă o avem pentru o reîntoarcere de succes în albia istorică a României, înainte ca aceasta să fi fost fragmentată de barajele roșii înfipte din metru-n metru de tancurile bolșevice. Avem astăzi puterea să spulberăm aceste unelte de tortură a neamului indiferent că rănile din sufletul României se numesc Aiud, Poarta Albă sau vestitul Canal.
Dar iată cum a evoluat conștiința pro-monarhică după Revoluția din 89, conform blogului amintit mai sus:

Martie 1997: 7%.

Sondaj realizat de CURS pentru Fundaţia Soroş. Emil Constantinescu tocmai fusese ales preşedinte, mulţi monarhişti alegând votul util şi reorientându-se către acesta. Încrederea în republică, ca să zicem aşa, era considerabilă în acel moment chiar şi în rândul monarhiştilor.
Cine erau monarhiştii? Pe categorii sociale vorbim de o distribuţie mult mai egală decât s-ar crede. Doar un sfert aveau studii superioare. Doar o treime erau pensionari care trăiseră măcar o parte din viaţă în monarhie. O treime erau… absolvenţi de şcoală profesională: muncitori în fabrică sau maiştri. Românii de etnie maghiară erau de două ori mai „monarhişti” decât etnicii români.

Iunie 2002:10%.

Trei sferturi dintre români sunt republicani, restul fiind indecişi conform unui sondaj realizat de IMAS pentru Fundaţia Soros.
O treime din monarhişti se aflau în Bucureşti, Banat şi secuime. În continuare etnicii maghiari înclinau spre monarhie într-o măsură semnificativ mai mare decât majoritarii. Opţiunea pentru monarhie era semnificativ mai mare în rândul bărbaţilor (53% din monarhişti erau bărbaţi, în contextul în care femeile reprezintă şi reprezentau mai mult de 51% din populaţie). Jumătate dintre monarhişti aveau peste 48 de ani – o cincime aveau peste 70 de ani. În continuare opţiunea pro-monarhică nu reprezenta apanajul celor cu educaţie superioară, trei sferturi absolvind cel mult liceul. În continuare pensionarii reprezentau undeva între 30% şi 40% dintre monarhişti. Două treimi dintre monarhişti se aflau în mediul urban.

2007: 14%.

Sondaj realizat la comanda Casei Regale. Nu se ştie cine l-a realizat. Având în vedere rezultatul slab, mă îndoiesc că este falsificat.

Septembrie 2008: 16%.

Sondajul a fost realizat de Insomar, marjă de eroare +/- 2,8%.

Septembrie 2011: 28%, conform Avangarde.

Dar asta nu înseamnă că 72% din români sunt republicani. De fapt, 24% nu au o opinie formată sau nu răspund.”

Peste 5-10 ani, probabil vor fi 70 la sută monarhiști în țară, dar Regele Mihai nu mai are atât timp la dispoziție, iar cea mai frumoasă și dreaptă revenire a Monarhiei în România ar trebui făcută cu și prin Rege, nepotul lui Ferdinand și strănepotul marelui Carol I. Istoria îi datorează acest lucru…

Cred că boala a fost deja prea mult lungită. Și, să fim serioși, nici noi nu prea avem timp de pierdut!