Domnule Preşedinte, Excelenţă
Vă adresez această scrisoare în speranţa că, odată cu uriaşa sarcină de a-i reprezenta pe toţi românii, indiferent unde i-au aruncat vicisitudinile istoriei, sunteţi deschis la dorinţele poporului, adevăratul suveran al României.
Excelenţă, este adevărat că în ultimii 25 de ani s-au făcut importante progrese în ceea ce priveşte drepturile fundamentale ale cetăţeanului şi că, astăzi, nici IMGB nu mai face ordine şi nici plantatul panseluţelor în Piaţa Universităţii nu mai este stipulat în fişa de lucru a minerilor, şi legea şi Justiţia se fac simţite cu putere în societatea noastră.
Cu toate acestea, ţin să vă atrag atenţia asupra unui fapt istoric care nici până astăzi nu a fost reglementat.
Republica, domnule preşedinte, s-a impus în ţara noastră prin forţă şi brutalitate, adusă dinspre Răsărit pe şenile de tancuri încă murdare de sângele soldaţilor români. Până la acest gest de o samavolnicie monumentală, Neamul românesc a cunoscut numai conduceri nobile, fie că s-au chemat domni sau regi. Până la Botnăraş şi Ana Pauker nimic nu prevestea vreo schimbare a acestui secular statut. La umbra baionetelor bolşevice însă, nici o personalitate nu a avut decenţa politică să întrebe Ţara dacă vrea Monarhie sau Republică.
Aşa după cum ştiţi, lucrurile s-au perpetuat leneş şi după 89, când politic vorbind, am trecut cu o iuţenie de nedescris de la socialismul cu faţă umană la secvenţele isterice ale unui capitalism ciudat. Nici un preşedinte sau vreun politician cu putere de decizie nu a avut curajul să îşi lase destinul în mâinile stăpânului său de drept, Poporul Român.
Iată de ce, Excelenţă, vă supun atenţiei această chestiune de onoare. Vă rog, domnule Preşedinte, să aveţi strălucita viziune politică şi să chemaţi la referendum Ţara, pentru ca, odată pentru totdeauna, românii să poată să-şi aleagă cu adevărat, ei înşişi, viitorul. Dacă nemernicia trecutului n-o putem schimba, măcar să avem sfântul drept de a decide dacă Ţara vrea un Preşedinte sau un Rege. Ce trebuie să fie România de acum înainte până în veacul vecilor, Republică sau Monarhie? Aceasta nu o poate stabili definitiv decât voinţa populară, cea care trebuie să guverneze cu adevărat în ţara sa.
Este inutil să fac precizări redundante privind starea societăţii sub Monarhie sau poziţia Ţării noastre în acele vremuri, sunt convins că le cunoaşteţi mai în amănunt decât le-aş putea expune aici. Totuşi, o să-mi permit o singură observaţie care derivă direct din studierea chiar şi la primă vedere a locului de astăzi al României în lume şi în Uniunea Europeană şi, inevitabil, a degringoladei ce a cuprins şi sufocă clasa politică şi mediul de afaceri ce se manifestă în România. Este nevoie, Excelenţă de o conducere puternică, de un Parlament dedicat Naţiunii, iar pentru aceasta trebuie ascultat glasul Neamului nostru.
Aşa cum i-aţi cerut primului ministru, într-o recentă dezbatere cu potenţial istoric, să fie bărbat şi să ia deciziile potrivite, tot aşa sper că ştiţi cum să vă preschimbaţi în ceea ce vă este, poate, hărăzit de istorie.
Luaţi decizia de a asculta voinţa românilor şi vă veţi număra printre puţinii bărbaţi de stat pe care i-a avut România. Intraţi astfel, Domnule Preşedinte, în Panteonul celor care şi-au pus Ţara şi binele Ei înaintea tuturor celorlalte nevoinţe.
Aşa vă veţi număra printre nemuritorii Neamului.
În încheiere, vă urez înţelepciune şi modestie, clarviziune şi puterea de a semna cu litere de aur numele Domniei Voastre în paginile veşniciei româneşti.
Mai precizez, Excelenţă, că o scrisoare asemănătoare am adresat nu demult predecesorului Dumneavoastră şi tuturor vectorilor politici însemnaţi, de la Guvern la vârful Bisericii Ortodoxe Române. Din nefericire, nimeni nu a crezut de cuviinţă să consulte dorinţele românilor, lucru pe care sper ca Domnia Voastră să-l alunge din gândurile sale.
Cu respectul şi preţuirea cuvenită,
Ninel Peia,
Deputat Român
