Scrisoare de la Tinerii Moldovei
Stimate Domnule Anatol Ursu,
Rândurile dumneavoastră mi-au umplut sufletul de bucurie. Nu mă refer aici la mulţumirile pe care mi le adresaţi căci nu le merit. Modestul meu aport nici nu se compară cu ţelul pe care ni l-am propus. M-am bucurat, însă, nespus că nu v-aţi pierdut nici o fărâmă din entuziasmul cu care aţi plecat la drum, că aţi depăşit, împreună cu prietenii Unirii, greutăţile minunatului Marş pe care l-aţi încheiat în spiritul străbunilor care s-au sacrificat pentru România Întreagă, România Mare.
V-aş mai ruga, Domnule Ursu, să nu luaţi în seamă gestul Preşedintelui Republicii de a nu vă aloca nişte minute din agenda sa. Este un gest mărunt, prin care a demonstrat că nu poate fi un bărbat de stat. Cel puţin nu unul care simte româneşte.
Mă folosesc de acest prilej să vă felicit pentru dăruirea de care daţi dovadă în urmărirea Marii Cauze a Reîntregirii şi vă asigur de întreg sprijinul meu. Voi urma calea adevărului şi nu mă voi odihni până când vom izbândi nu numai în gând, ci şi în fapt. Păstraţi-vă încrederea, fiţi siguri că vom fi iarăşi laolaltă în faţa istoriei veacurilor.
Cu frăţească stimă, al dumneavoastră
Ninel Peia
Deputat român
www.ninelpeia.ro
