“De regula, asa cum ati putut constata, sunt un razvratit social, un individ care nu mai poate sa nege realitatea, inegalitatea, ticalosenia si,inainte de toate, nu poate sa nu strige in gura mare ca omenia a inceput sa dispara din oameni, din sufletele noaste ale tuturor.
Nu pot sa nu vad cum rautatea, arivismul, egoismul si instrainarea, laudarosenia si cruzimea au ajuns calitati puse la mare pret, lucruri indispensabile unei cariere de succes, unei imagini de om implinit. False si demne de dispret sunt toate aceste lucruri insiruite mai sus. Dar, babilonia s-a intors printe romani, sau poate ca doar s-a ascuns pana acum prea adanc in sufletele noastre.Si atunci, cand realizezi aceasta grozavie, unde poti gasi sfat si alinare, protectie si caldura? Evident,in vorbele pline de duh si har ale celor care au ales sa poarte semnele Dumnezeirii printre muritorii chemati spre nemurirea sufletului, alaturi de Mantuitor,in veacul vecilor. Lumea merge din ce in ce mai rar pe la biserica, dar acesta nu-i lucru curat, pentru ca numai in Casa Domnului si din cuvintele lui poti sa-ti pui ca temelie a tuturor trairilor curatenia ortodoxa. Preotii nu mai sunt priviti cu acelasi respect, sunt poate ocoliti si impinsi intr-o stranie singuratate. Ei iarta, pentru ca asta este menirea lor, sa indrume oile ratacite, sa le arate Calea, chiar daca prea putini si aud si mai putini si asculta. Toti vrem sa vedem in preoti oameni normali, egali noua. Da, sunt oameni, multi poate nici nu au harul pe care-l cautam la ei, dar nu uitati ca invataturile pe care le spun izvorasc din chiar esenta luminii care a creat viata, pamant, lighioane si oameni deopotriva. Ascultati ce au a spune, patrundeti in chiar miezul zburatoarelor vorbe, atingeti inima care bate in aceste cuvinte aducatoare de pace, lumina,intelepciune si eliberati-va macar din cand in cand de jugul belelelor de zi cu zi, de rautati, invidie, mizerii ce va sufoca, ne sufoca, ne transforma din creaturi ale Domnului in fiare lipsite de incredere, dezorientate si nemiloase. Ascultati cuvintele preotilor, cinstiti-le munca, acestia au tinut neamul laolalta, la bine si la greu.Si ar mai fi ceva de spus. Poate nu degeaba Sfantul Apostol Andrei a savarsit aici unul dintre cele mai mari miracole ale lumii:crestinarea unui lup. Poate ca sa stim ca chiar daca am fost fiare,inca ni se da sansa salvarii, a intalnirii cu propriul nostru “crestinator de lupi”.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!”
La multi ani !
