
Apreciez enorm Europa, mai ales ideea unei Europe Unite în care conceptul „Libertate.Egalitate. Fraternitate” să fie legea supremă.
Cu toate acestea îmi este imposibil să nu remarc ezitările făţişe pe care bătrâna doamnă le-a afişat şi le afişează făţiş când e vorba de România în special.Dar când spun Europa, este nevoie să precizez că mă refer la motoarele sale principale: Anglia, Germania, Franţa.
Întâi voi aminti câteva din gesturile istorice şi deloc favorabile României, pe care Europa nu le regretă nici acum. Ca să nu pierdem timpul, voi spicui câteva asemenea decizii din timpul şi de după cel de al doilea război mondial.
Trebuie să încep cu cedarea României furiei sovietice, minunatul capitol Yalta, asta după ce s-a recunoscut că întoarcerea armelor a scurtat cea de a doua conflagraţie mondială cu multe luni de zile.Tot aici aş mai adăuga şi eleganţa cu care s-au dezbărat de Casa noastră Regală, zeci de ani garantul libertăţii în această zonă. Când înduram coşmarul comunist, Vestul îl curta pe Ceauşescu ca pe un mare conducător. În anii 80, ne căinau că muream de foame, azi ne îndoapă cu mâncare de laborator. În 89, devenisem prietenul tuturor, dar ne-au făcut praf şi bruma de industrie competivă ce ne mai rămasese. Ne refuză intrarea în Schengen, dar Londra, Parisul, Berlinul şi zeci de alte citadele ale apusului luminat sunt sufocate de cetăţeni noneuropeni, ca să mă exprim elegant.
Şi, în acest caz, ce e de făcut?
Păi, suntem membri NATO şi avem un parteneriat strategic cu Statele Unite, iar scutul antirachetă e instalat la Deveselu nu în Câmpia Panonică.
Ce ar fi dacă am pune mâna şi am organiza un referendum, aşa cum ne-a arătat Crimeea că se poate şi să vedem dacă nu cumva românii s-ar simţi mai în siguranţă dacă ne-am alipi Statelor Unite ale Americii. Dacă Putin a zis că se poate construi un pod până în Crimeea, bănuiesc că America, cea mai mare putere mondială,va putea ridica unul până în România. Apropo, americanii sunt singurii care s-au oferit să ne sprijine militar în cazul în care conflictul din Ucraina s-ar fi extins. Care credeţi că ar fi alegerea compatrioţilor noştri? România, al 52-lea stat american sau România, membră second hand în UE?
Sigur, dragi români, v-aţi dat seama că această declaraţie este una satirică. Totuşi, îngijorările mele vizavi de poziţia veşnic reţinută a Europei faţă de noi, de interesele şi istoria noastră sunt cât se poate de reale. Anglia, Franţa, Germania nu văd România încă, din punct de vedere politic, ca o ţară cu drepturi şi năzuinţe complet integrate în UE.Ceea ce este deopotrivă umilitor şi nedrept.
Iată de ce cred că referendumul de care vorbeam mai sus chiar ar trebui să aibă loc. Pentru a acorda o şansă reală siguranţei şi bunăstării românilor. O merităm din plin.
Una peste alta, aştept comentarii vizavi de această iniţiativă.
Deputat PSD
Ninel Peia
www.ninelpeia.ro