Declarație politică – Deputat PSD Ninel PEIA

Parlamentul României,Camera Deputaților

Europa sau America !!! Ce alegem ???

Ne permitem experimentul UE sau e timpul să urmăm modelul SUA ?

Evenimentele politice,dar mai ales cele socio-economice ne arată că drumul pe care Uniunea Europeană l-a ales nu este cel mai ușor și, mult mai important,cărarea nu este bătută, nu avem ghizi,iar indicatoarele sunt complet inexistente.

Departe de mine să fiu împotriva UE,dar cred că obiectivitatea și expunerea critică a unor probleme nu poate avea decât un rol progresist, mai ales în această chestiune.
\
Sunt european,dar înainte de asta sunt român,îmi permit să parafrazez cuvintele lui Lucrețiu Pătrășcanu,pe cale de consecință,nu am voie să nu încerc o îndreptare a situației din vreme, adică să înlocuiesc eficient ceea ce,în popor,se cheamă ”mintea românului cea de pe urmă”,cu o punere pe tapet a acestei chestiuni.

E limpede că suntem angrenați,la această oră,într-un proces politic de anvergură,clar continental,dacă nu chiar mai extins,o încercare istorică,un proiect de o durată greu de calculat și cu un obiectiv care niciodată nu va fi atins în totalitate,probabil,niciodată. Structurile funcționează, mașina bagă cărbuni,dar iată că lucrurile sunt mult mai complicate, iar planificarea este și va fi deseori dată peste cap de tot soiul de buturugi mici și tari.

Cum a făcut față Europa Unită actualei crize economice? Bine,este concluzia generală.În speță,dacă luăm țări în parte, treaba nu mai e chiar așa. Vrem nu vrem, trebuie să recunoaștem că există două viteze în Europa. Prima ar fi ”încet înainte” și a doua ”tiptil-tiptil”. Statutul nostru de fostă țară comunistă a venit la pachet cu cea e a doua viteză. Este, de asemenea, evident că, în întreaga Europă, criza a adus o scădere a nivelului de trai. Dar oare cu cât a scăzut nivelul de trai al neamțului și cu cât al românului? Păi, la noi, era deja subteran, a mai coborât un pic spre centrul Pământului. La nemți, cei mai afectați dintre cetățeni au schimbat Audi-ul cu Volkswagen. La noi, în țară, căruța rămâne un mijloc de transport la mare preț. De ce? Pentru că un cal-putere, în carne și oase, dar bun de lucru ajunge în maximum 2000 de euro. Un autovehicul de 2000 de euro, cu încă 500 pentru înmatriculare și care papă jar de circa 1,5 euro per litru de benzină duce, în final, la mult mai mult. Și nici nu poți să cari cine știe ce cu el. Unde mai pui că bietul cal e și eco, sau bio, încă de la naștere. Asta e realitatea, oricât am încerca s-o machiem în culori festiviste…

Pentru România cam asta este moștenirea doamnei Merkel. Se tot spune că nucleul dur al Europei este format din binomul Franța-Germania. Așa o fi, dar, nu știu de ce, am impresia că mâna de fier din mănușa de catifea a Frau Merkel a cam făcut legea în această perioadă, nu de alta, dar Sarkozy nu prea s-a interesat de francofonia de pe la noi și nici Hollande nu pare prea interesat.

Pe scurt, cu ce ne-am ales? Unele voci vorbesc despre fonduri europene, despre investiții și tot soiul de câștiguri tehnice. Ele există, indubitabil. Dar, la Ianca, în Roman, la Dâlga sau Matca, lucrurile încă sunt ca pe vremea lui Mihai cel Brav. Cetățeanul român de rând constată că, în timp ce se făceau eforturi uriașe de salvare a Greciei, în spațiul carpato-danubiano-pontic, numărul de E-uri s-a dublat în salamuri, brânza topită nu mai putrezește, rablele se înscriu pentru România la bulgari, iar tacâmurile au început să ajungă la mare preț printre gospodine… Europenește vorbind, cam asa e testamentul doamnei Merkel pentru români.

Intrând mai abitir în problemă, bunul simț ne îndeamnă să constatăm că, la prima încercare mai delicată, Europa Unită n-a prea avut răspunsurile necesare. Experimentul e important, un eșec nu va fi permis, dar greutățile vor mai apărea și, repet, nu avem ghizi calificați pentru acest drum.

Și atunci, de ce nu cerem îndrumare?

Statele Unite ale Americii se pare că au găsit drumul cel bun. Cel puțin de vreo 200 de ani, încoace…

Poate ar trebui să încercăm și așa: Statele Unite ale Europei(SUE), respectiv, transformarea Uniunii Europene într-o federaţie de state-naţiune (o republică constitutională federală, în esență), fiecare stat cedând suveranitatea autorităţilor de la Bruxelles şi Strasbourg.

Pe scurt, asta merge, avem un model, avem ceva ghizi calificați, am putea avea o țintă mai ușor și mai rapid de atins.

Poate asta ar rezolva mai multe lucruri, începând cu acela al Europei cu două viteze. Poate așa România ar scăpa de rolul său de ”colonie” sau de frate mai mic. Apropo, experiența noastră, ca frate mai mic, ne spune că nu e bine deloc. Cu Moscova n-a fost bine. Acum, cu Bruxelles-ul de azi e în regulă, dar peste alți 50 de ani? Un spasm istoric și gata… Care ar fi, în viața unui om, diferențele dintre un dictat politic față și unul de economic? Probabil că nu foarte deosebit. În plus, istoria ne-a învățat că un viitor distopic este oricând posibil…

În încheiere, mă întreb dacă nu cumva ar trebui să aflăm ce ar prefera românii: să fie parte al UE sau să fie al 51-lea stat al SUA?

Este, desigur, o glumă, dar sunt sigur că, în cugetul dumneavoastră, știți deja care ar fi concluzia unui referendum pe această temă…

21.05.2013
Deputat PSD Ninel PEIA