În cadrul discuţiilor cu privire la revizuirea Constituţiei am avut prilejul de a asculta nenumărate păreri: unele pertinente, unele irelevante, altele total desprinse de realitate.
Ei bine, mai toţi cei interesaţi de revizuirea Constituţiei par să evite o chestiune deosebit de gravă, ce ţine de istoria noastră ca popor şi ca ţară, dar care este în mod laş eludată şi evitată.
Ce e inadmisibil e faptul că acest subiect este ţinut sub tăcere la 23 de ani după decembrie 1989, revoluţia în care se presupune că am primit dreptul de a spune lucrurilor pe nume.
Ridic aici problema provinciilor istorice româneşti ce sunt despărţite de ţară, vorbesc aici de idealul a generaţii de români, ideal pentru care s-a trăit, s-a luptat şi s-a murit de-a lungul secolelor.
Vorbesc aici despre necesitatea unirii provinciilor istorice despărţite cu ţara, despre refacerea României mari!
Oare noi, politicienii de acum, nu am ajuns la maturitatea înaintaşilor noştri, maturitate care să ne permită să pretindem, fără frică, responsabil şi argumentat, îndreptarea abuzurilor comise de sovietici şi de fascişti în anii 40, ce au dus la modificarea dramatică a hotarelor ţării noastre?
Oare de ce nu suntem în stare să spunem lucrurilor pe nume, aşa cum au făcut şi înaintaşii noştri, politicienii ce au făurit România Mare?
Oare de ce transformăm apartenenţa la UE şi la NATO într-o scuză pentru lipsa noastră de voinţă de a milita pentru reîntregirea României? Este o falsă scuză! Să nu uităm că Germania s-a reîntregit în timp ce era membră a UE şi a NATO şi nimeni nu a avut un cuvânt de spus împotrivă!
După zeci de ani de ruşinoasă tăcere, de refuz de a ne confrunta cu propria istorie şi cu propriul ideal ca naţiune, după ce corectitudinea politică, sovietică sau de aiurea, ne-a impus să tot tăcem şi să ţinem în noi, cred că a sosit momentul ca România să spună clar lucrurilor pe nume.
Scopul acestei declaraţii politice este de fapt un apel către colegii parlamentari şi către toţi factorii de răspundere din Statul român de a se denunţa oficial nedreptatea comisă în tratatul Ribbentrop-Molotov şi de a face tot ceea ce ne stă legal în puteri pentru a readuce Bucovina de Nord, Herţa şi Bugeacul la ţară şi de a face unirea dintre România şi Basarabia.
E dreptul nostru! Este dreptul atâtor generaţii de români care secole de-a rândul şi-au dorit asta! E ceea ce ne cer cei ce odihnesc sub glia ţării, pe atâtea câmpuri de luptă de altădată!
