Sunt convins că noi, demnitarii, avem maturitatea politică de a analiza cu gravitatea care i se cuvine, situația inflamabilă din Ucraina.
Este limpede că, în Ucraina, scenariul sirian, des invocat, a ieșit periculos din tipare, lucru care va afecta puternic și România. În curând, nu va mai fi de nici un folos să ne mulțumim cu observarea acestui periculos fenomen.
Într-o scrisoare din 1989, Emil Cioran scria : ”E clar că toate popoarele din Occident au epuizat sensul unei misiuni. Englezii, francezii, nemţii nu mai au interes să aibă un rol. Ştiu toţi că nu merită acum să te laşi implicat de istorie. Rusia însă a fost mereu străbătută de un vis al dominării asupra întregii lumi. Și într-o zi va exploda din cauza acestui vis, chiar dacă va avea ca rezultat o catastrofă impronunţabilă”
Vin în fața dumneavoastră ca să atrag atenția asupra faptului că autorul de facto al tulburărilor din Ucraina este Rusia, o țară de al cărei destin suntem volens – nolens legați pe vecie.
Rusia nu va renunța la Ucraina, sau dacă o va face, cu certitudine nu va renunța la teritorile de importanță strategică militară, zone în care a investit uriaș și pe lângă care scutul de la Deveselu este un pistol cu apă. Zone precum Crimeea sau Sevastopol nu vor face nicicând parte din Uniunea Europeană, și pe cale de consecință, nu vor ajunge sub tutela NATO.
Pe cât de sinistră este această posibilitate, pe atât de interesantă poate fi această oportunitate pentru România. În lupta absurdă pentru dominație, o fărămițare teritorială a Ucrainei ar putea aduce României o oportunitate nesperată.
Dacă Rusia va forța dispersarea teritorială a Ucrainei, așa cum o știm astăzi, pentru a-și păstra hegemonia politico-militară, noi am putea recupera ceea ce ni s-a furat din trupul țării.
Vorbesc aici despre o șansă inegalabilă: alături de Europa și NATO, și de partenerii noștri strategici, am putea aduce în UE Bucovina, Herța, Bugeacul și, dacă nu va fi fost deja integrată, și Basarabia.
Nu vorbesc aici de conflicte armate și invazii teritoriale anacronice sau utopice, ci de o politică externă inflexibilă, încadrată în interesele Europei democratice, prin care îndurerații noștri frați să capete oportunitatea revenirii la valorile Occidentale.
Bucureștiul este obligat istoric să încerce această abordare. Nu este ușor, nu este pe linia ”capului plecat pe care sabia nu îl taie”, dar vocea României în acestă chestiune se poate ridica la nivelul pe care istoria i la pregătit.
Iată de ce vă rog, dragi colegi întru politică, să ne pregătim cu seriozitate pentru o decizie unanimă care să ducă la o poziție ce ar repune România printre cei mai importanți jucători din zonă.
Merităm asta. Suntem plămădiți pentru asta. Să facem istorie, vă cer, nu doar să ne-o impună alții!
21.02.2014
Deputat PSD Ilfov
Ninel PEIA
www.ninelpeia.ro
