Pe cuvânt dacă mai înţeleg ceva. Mircea Cărtărescu,  scriitor supraapreciat şi mare vedetă a momentului, condeier înhămat pe post de bou la căruţa cuplului Liiceanu-Pleşu-via SOROS, nu s-a lecuit. De ceva vreme (destul de multă), Cărtărescu adept înfocat al multiculturalismului progresist de tip neobolsevic are o apetenţă deosebită la a pupa-n cur preşedinţi. La început

Mafia medicamentelor: România îşi plăteşte propria asasinare De ceva vreme am primit semnale că, în lumea halatelor albe, afacerile sunt tot mai negre. Încetul cu încetul m-am convins că lucruri grave sunt îngropate adânc în sistemul sanitar românesc, şi, ca nişte roţi ale unei maşinării infernale produc foarte mulţi bani numai prin chinul şi suferinţa

Criticăm. Pe vremuri, ca să nu pară defetism se spunea că critica poate fi constructivă. Este, dar numai în situaţia în care propui ceva în locul trebii criticate. Altfel, poţi să critici până la Cer şi înapoi. Mai există criticii fatalişti, ăştia îşi aşteaptă sfârşitul la televizor, de parcă i-ar păsa vreunui guvernant că o

Distins, mereu cu mărul lui Adam ascuns de un papion despre care crede, probabil, că îi e şi blazon, isteţul Horia Roman Patapievici este bun. Bun scriitor, bun filozof, bun realizator de emisiuni culturale, bun manager, dar … rău român. De ce? Nu este foarte clar, însă ginionul nostru, tatăl lui Horia, Denis, român din