În urmă cu trei ani, când deabia intrasem în Parlament, ca proaspăt deputat român de orientare social-democrată, am scris câteva rânduri despre statutul pe care nişte şoareci de bibliotecă, pardon, de Casa Poporului, nevăzuţi şi ascunşi ca sufletul lor negru de scrum, il pregăteau demnitarului. De la lipsa de birouri, până la vrăjeli nesimţite de birocraţi ticăloşiţi, dar acoperiţi de munţi de hârtii pline cu rapoarte pe care nu le citeşte nimeni niciodată, demnitarul român era la un pas să ajungă din slujitorul electoratului său slujitorul unui sistem aflat în putrefacţie pe care încă nimeni nu-l putuse eradica din societate.
Astăzi, realizez cu tristeţe că această urzeală demonică nu numai că nu este pe cale de dispariţie, ci chiar se împuiază cu o viteză mai mare decât cu aceea cu care s-ar putea propaga ciuma bubonică. Culmea, pânza asta otrăvită va face în timp la fel de multe victime ca şi plaga despre care am vorbit mai înainte.
Planul de a distruge sub orice formă imaginea şi calităţile parlamentarului român, lucru de mare importanţă pentru dispersarea celui mai puternic stâlp democratic al Ţării pare, de multe ori, gata să fie încheiat cu mare succes. Aceasta ar fi prima şi o victorie uriaşă a duşmanilor României care prin descalificarea cu bună ştiinţă a parlamentarilor ar obţine un avantaj enorm ce poate fi apoi speculat pe orice cale, numai cea cu adevărat democratică nu. Cei mai mulţi dintre parlamentari ştiu că sunt ţinte de mare valoare, dar, fideli celor ce i-au votat, fac tot ce se poate ca societatea să nu simtă aceste atacuri ca fiind unele terminale. Alţi demnitari, cu sufletul vândut, dau, ei înşişi, ajutor propriilor duşmani, ascultând promisiuni umflate de arsenic sau închinându-se la bancnote pline de sânge nevinovat. Reţeaua de care vorbesc este prezentă pretutindeni, dar mai cu seamă în ceea ce se numeşte acum în mod eronat “societate civilă”. În această încrengătură nu sunt numai intelectuali şcoliţi cu acest scop şi ajunşi slugile banilor aduşi dinafară sau mari vrăjitori ai cuvântului scris sau vorbit, ci şi mici şoareci, vietăţi obscure despre care scriam mai sus, şobălănei ce rod continuu la fundaţia încă slabă a democraţiei româneşti contemporane.
Cum s-ar putea numi săpătura aceasta ce a început în 89 şi se accentueză pe zi ce trece? Vă spun eu: TRAFIC DE INFLUENŢĂ. E drept, cu beneficii mari în timp, şi nu cu nişte câştiguri imediate şi prost valorizate. Veţi spune că Peia s-a scrântit. Nu, dragii mei, deputatul român Ninel Peia este mai lucid ca niciodată, şi voi argumenta sentinţa de mai înainte imediat. Cum vă explicaţi că, de 26 de ani, orice tentativă de a promova o Lege a Lobby-ului este sufocată din faşă şi orice discuţie despre această temă este aruncată imediat în derizoriu? Pentru că aceia care uzează de forma de trafic de influenţă pe care am descris-o mai sus nu au deloc nevoie de aşa ceva. Acum ei se pot apăra spunând că fac LOBBY. O lege cu subiect şi predicat, cu o definiţie clară a lobby-ului şi a metodelor specifice de aplicare le-ar lua de sub picioare tocmai această apărare. Altfel, s-ar vedea că nu fac lobby , ci o mizerabilă traficare de influenţă, poate cea mai veninoasă şi distructivă formă a acestuia. Simplu: legea Lobby – ului le-ar lega şi scoate în afara legii murdarele lor maşinaţiuni. Fără aceasta, ia uite ce simplu este să scuipe pe garantul democraţiei noastre, Parlamentul Român.
Şi mai am o observaţie: atunci când un parlamentar propune o lege bună în sensul că este construită numai pentru interesul României, dintr-o dată, mecanisme nevăzute se pun în mişcare pentru a contracara respectiva iniţiativă. De la dezabteri inutile şi interminabile până la cele mai josnice atacuri asupra parlamentarului care a iniţiat legea, orice metodă este bună şi folositoare ca să îndepărteze legea în cauză. Cu mare tristeţe mai spun că încă nu am zdrobit încă hidrele ce lucrează numai împotriva interesului Poporului şi Ţării.
Societatea curat românească, cea de bună credinţă, cu speranţă pentru Tară şi Neam, oameni care nu ezită să lucreze numai spre binele României, fie că sunt tălpaşi, fie că sunt demnitari sau mari specialişti, sunt zilnic sufocaţi de această reţea cu adevărat ocultă. Dar istoria ne-a învăţat că avem şansele noastre şi, într-o bună zi, binele va zdrobi toate iniţiativele mişeilor noştri duşmani.
„Deputatul român are demnitatea de a bântui holurile celei mai comuniste clădiri din Estul Europei”
Ninel PEIA
Deputat PSD Ilfov
www.ninelpeia.ro
