Pensiile militare, vămuite de nişte mişei

Antiromânismul conţopiştilor lui Cioloş a atins cote deşănţate

Cea mai recentă ruşine aruncată de mercenarii conduşi de cel mai nerepezentativ premier din istoria postdecembristă a României, Julien Cioloş, se numeşte Odonanţa 57. Mizeria vine să “reglementeze” , josnic, antipatriotic şi nedemn, pensiile militarilor în sensul că le reduce proporţionalitatea de la 80% la 65%. În plus, conform aberaţiei de ordonanţă, nu se mai iau în calcul nici un fel de sporuri. Pac, şi gata cu armata, a rezolvat, la ordinele lui Frau Merkel, Cioloş cel vestit. Ca să lămurim, pe cifre, situaţia, un subofiţer care ar fi avut un salariu, în ultimele şase luni, de 1050 lei ar trebui să iasă la pensie cu 680 de lei. Femeile de serviciu câştigă mai mult… Şi cred că atât ar merita şi voinicul Cioloş pe lună. Pe Pământ, poate chiar şi mai puţin.

După celebra “curbă de sacrificiu” impusă de Băsescu, reducere ce nu i-a ocolit, nici ea, pe militari, actul emis de gaşca lui Cioloş este al doilea într-o galerie a nesimţirii nemărginite şi mare motiv de mare bucurie pentru actorii nonstatali care sufocă adevărata societate civilă, Patria şi Neamul Românesc, simţind că a mai câştigat un pas în slăbirea, din interior, a Ţării.

Aşadar, şi aşa subţiată, Armata mai primeşte o lovitură, mare măiestrie antinaţională în conjunctura geopolitică internaţională, cu scutul de la Deveselu activ şi declaraţiile ruseşti care indică în clar România ca o ţintă. Nici nu ştiu cum să ilustrez mai bine această imensă ticăloşie…

Apoi, nici nu vreau să ştiu ce gândesc, acum, militarii români ce au fost, sunt şi vor fi în primele rânduri în zone de război precum Afganistan sau Irak. Aşa le răsplăteşte gloata de conţopişti coduşi de Cioloş clipele de disperare, momentele de sacrificiu, secundele când ştii că şansele de a-ţi revedea familia se apropie de zero absolut.

Parcă pot să aud blestemele urmaşilor celor căzuţi şi ale răniţilor şi invalizilor care ne-au reprezentat onoarea Neamului în lupte neştiute.

Cadoul otrăvit al unui guvern antinaţional pentru eroii noştri.

O şleahtă pe care nici nu merită să îi împarţi în smintiţi şi în mişei.

Dar ajunge cu atâta atenţie acordată viperelor ajunse slugi ale binomului Putin-Merkel şi scriu aici, conştient de această declaraţie că militarii români, apărători ai Ţării, paveze neclintite ale liniştii Neamului şi străjeri la frontierele istoriei naţionale au în mine un sprijin necondiţionat. Şi ca mine mai sunt parlamentari nevânduţi interselor potrivnice Românei, care simt încă româneşte şi apreciază jertfa şi recunosc valoarea armatei noastre naţionale, aşa mult diminuată şi subtehnologizată cum au dorit-o inamicii nostri mai noi sau mai vechi.

În felul meu,şi eu sunt un soldat arvunit Ţării în care m-am născut. Arvunit ca militar în termen, în decembrie 89, pe strazile din Bucureşti, atunci când, parul mi-a albit pentru prima dată. Şi mă doare să îmi văd camarazii înjosiţi în aşa hal.
Ninel Peia va mărturisi oricând în favoarea Armatei Române, bastion neclintit al demnităţii şi onoarei Ţării!