Înaintea alegerilor interne din PSD, deputatul social-democrat Ninel Peia declară că nu mai vrea să vadă „nepoţi, nepoate, rude sau indivizi care îşi aleg partidul după câştigarea alegerilor şi care reuşesc să intre direct în administraţie“. El susţine că Liviu Dragnea este cel mai nimerit să fie la cârma PSD şi că Victor Ponta se sacrifică rămânând la Palatul Victoria. Însă îi reproşează premierului că în preajma alegerilor prezidenţiale a aplecat urechea către nişte experţi străini, nu către oamenii valoroşi din partid.
PSD îşi alege un nou preşedinte în persoana lui Liviu Dragnea. Ce aşteptaţi să se schimbe în partid?
Ninel PEIA: Adevărata putere a unui partid stă în unitatea membrilor săi. În orice partid există diverse şcoli de gândire, diferite accepţiuni asupra chestiunilor zilei, opinii diferite, discuţii uneori aprinse. Ele ajută la conturarea unor decizii ulterioare. Odată adoptate, întregul partid trebuie să le susţină, să le promoveze şi să li se subsumeze. Iată unitatea care dă forţa unui partid: deciziile discutate, evident juste, înţelepte, sunt valurile care impun puterea furtunii care zace în interiorul partidului. Pentru ca acest lucru să devină realitate este nevoie de un dirijor foarte bun, altfel orchestra nu va performa niciodată. Dar ce este dirijorul, dacă nu, înainte de toate, un bun organizator? Pe scurt, la ora actuală, Liviu Dragnea este cel mai bun organizator. Lucru dovedit. PNL ar plăti de 10 ori valoarea în aur pentru un om care să aibă calităţile unui dirijor de excepţie. Trebuie să spunem lucrurilor pe nume: avem cel mai bun dirijor de pe eşichierul politic de astăzi. Şi cred că ne îndreptăm spre ceea ce considera Pitagora a fi obligatoriu: „Viaţa cumpătată, în slujba binelui şi a dreptăţii, trebuie să stea şi la baza alcătuirii politice a unui stat”. Deci şi a unui partid…
Dacă preşedintele este cunoscut, pe cine vedeţi alături de Dragnea la vârful partidului?
Nu a venit încă vremea numelor, dar vă voi spune ce îmi doresc cu mare ardoare să regăsesc, şi asta nu numai la vârf, ci în tot PSD-ul, şi de acum înainte. Vreau să văd numai oameni de partid, oameni care au muncit şi s-au luptat, indiferent de consecinţele personale, pentru social-democraţia pe care o merită România. Politicieni integri, pilonii ce susţin acest partid. Nu mai vreau să văd nepoţi, nepoate, rude sau indivizi care îşi aleg partidul după câştigarea alegerilor şi care reuşesc să intre direct în administraţie, ca şi cum li s-ar cuveni acest lucru de drept. Astfel de secretari de stat, directori de agenţii sau întreprinderi nu sunt decât traseiştii de mâine, trădători fără ideologie şi care nu vor să îşi asume vreo trăire politică. Personaje infecte care nu ajung decât cumpărători sau vânzători de influenţă. Nişte amărâţi spoiţi prost, caractere josnice pe care nu te poţi sprijini nici o clipă. Nu mai vreau să văd nici aşa-zişii tehnocraţi, specialişti falşi care se lipesc de funcţii indiferent de guvernare, minţi ascunse ce resping programatic tot ceea ce le-ar putea aduce un neajuns, chiar dacă în joc sunt interesele României. Mulţi dintre aceştia joacă partitura mielului, dar au colţi de lup bine ascuţiţi de paralele unor organizaţii străine de interesele Ţării. Profitori mizerabili, balastul şi blestemul partidelor contemporane. Dar nu mai vreau nici funcţionăraşi cu mânecile suflecate aşezaţi în posturi-cheie. Uitaţi-vă la alura unui Bogdan Aurescu! Cine să-l asculte în Europa, cine să-l ia în serios la vreo masă a tratativelor? Cum ar putea acesta să reprezinte istoria Neamului între interesele europene?
Ar fi bine ca Victor Ponta să plece din fruntea Guvernului, atât pentru ţară, cât şi pentru PSD? Argumente pro şi contra.
Eu cred că dacă ar gândi la cald, Victor Ponta şi-ar da demisia chiar acum, în clipa asta. Şi îl înţeleg perfect. Trebuie însă să ţinem cont de două lucruri foarte importante: Victor Ponta este un om de echipă, şi, mai mult decât atât, el nu este un trădător. Pornind de la aceste două foarte importante calităţi, pot spune cu siguranţă că Ponta nu va demisiona decât în condiţiile corecte ale jocului democratic. Dacă ar demisiona acum ar face un rău greu de îndreptat PSD-ului, pentru că preşedintele Iohannis va face tot ceea ce este posibil să numească un premier din PNL. Şi aşa, cea mai bună guvernare din ultimii ani ar fi acaparată de nişte neica nimeni, ce nu au avut nici cel mai mic aport, nu au sprijinit cu nimic deciziile Executivului ghidonat de Victor Ponta. Gândiţi-vă numai ce catastrofă ar fi ca după un guvern care a reuşit să stabilizeze Ţara, să impulsioneze economia, care a mărit pensiile şi salariile cu nişte procente de vis, care a reuşit să returneze intregral împrumutul luat de PDL de la FMI şi utilizat ca portofel de partid, s-ar înşuruba la Victoria un guvern minoritar, schiop democratic şi fără nici o performanţă… Nu, Ponta nu va demisiona până când preşedintele Iohannis va înţelege regulile de bază ale democraţiei şi va fi gata să numească un premier cu largă susţinere parlamentară. Practic, Victor Ponta face, lună după lună, sacrificii de mare însemnătate politică.
După trei ani petrecuţi în Camera Deputaţilor sunteţi mulţumit de ce se întâmplă în Parlament? Ce aţi păstra, ce aţi schimba?
Aşa după cum aţi putut remarca şi dumneavoastră, în ultima vreme atacurile asupra Parlamentului s-au înteţit. Au fost momente când aleşii neamului au fost băgaţi forţat în tranşee de nişte foarte virulenţi actori non-statali, entităţi asociative care nu au nimic de-a face cu Legislativul, cu România, cu Ţara şi Neamul meu. De regulă au de-a face numai cu bani trimişi strategic-tactic din afara graniţelor României… Desigur că am unele nemulţumiri, dar nu mă voi alătura corului de detractori ai Parlamentului, detractori care nu vor să priceapă în ruptul capului că Parlamentul este garantul democraţiei, este miezul, esenţa unui stat democratic care aspiră la demnitate şi prosperitate. În Legislativul nostru sunt mari lacune de comunicare, organizarea poate suporta îmbunătăţiri radicale, cât despre funcţionare, aici ar fi multe de spus, multe de recalibrat şi reevaluat, dar toate acestea sunt posibile, necesare şi vor fi îndreptate în timp. Refuz, domnule Pena, să dau cu pietre în chiar inima democraţiei româneşti!
Sunteţi secretar al Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării, care este opinia dvs. despre votul prin corespondenţă? Cum s-ar putea evita ca românii de afară să nu mai stea la cozi în ziua votului?
Nu mai sunt secretarul Comisiei, pentru că acum sunt şeful Delegaţiei României la Adunarea Parlamentară a Mediteranei, dar sunt în continuare membru activ al acestei Comisii. Şi mi-aş dori să am pârghiile prin care să fiu mult, mult mai activ în sprijinul compatrioţilor noştri de peste hotare. Da, din punct de vedere tehnic, sunt de acord atât cu votul electronic, cât şi cu cel prin corespondenţă. Desigur, sunt convins că se va adopta cea mai eficientă metodă. Aş vrea să spun însă că lucrurile care s-au petrecut la alegerile prezidenţiale nu au fost decât acţiuni puse la cale ca la carte de acei actori non-statali despre care spuneam şi mai sus. Aceşti actori sau organizaţii nu au fost, nu sunt şi nici nu vor fi interesaţi decât de obţinerea controlului economic, politic şi social cât mai eficient asupra României. Poziţia geostrategică şi potenţialul nostru sunt foarte bine cântărite şi evaluate ciclic. Aceste entităţi asociative ştiu ce fac şi îşi urmează cu mare îndârjire scopurile. Ca să revin la obiectivele Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării voi spune doar că am făcut mai mult decât am putut pentru aceştia şi că, şi astăzi, încerc să-mi duc această menire, obţinută prin naştere şi nu prin funcţie, cât mai bine. Eu mă aflu în slujba Poporului Român, indiferent unde s-ar afla reprezentanţii ei. Despre agitaţia bine insuflată extern din preajma alegerilor prezidenţiale, trebuie spus şi că, din nefericire, Victor Ponta a aplecat, în acele zile, urechea către nişte experţi străini. E o modă în care nu mai cred. Chiar aceşti experţi puteau fi în slujba unor interese potrivnice intereselor noastre, ale românilor. Astfel de vectori înveninaţi sunt răspândiţi în fiecare ţară, în funcţie de conjunctură. În loc să ceară o analiză şi consultanţi din propriul partid, oameni fideli şi cu experienţă, premierul de azi a ascultat sfaturile unor consultanţi care n-au luptat pentru PSD, care nu şi-au sacrificat zile şi nopţi pentru acest partid. Aveam şi avem personalităţi cu experienţă în diferite campanii, abordări de probleme electorale sau cu mare capacitate şi viteză de analiză politică. Şi eu aş fi stat la dispoziţia lui Victor Ponta. Şi alţii, oameni corecţi şi care au pus umărul la ridicarea PSD oriunde a fost nevoie. Ar fi trebuit să ne consulte pe noi, şi nu nişte băieţi veniţi de departe ca să ne povestească despre dorinţele, aspiraţiile şi reacţiile Neamului nostru!
