În politică, deseori eşti nevoit să interpretezi semne, să citeşti printre rânduri sau pur şi simplu să laşi să se dezvolte un al şaptelea simţ. De data aceasta, indiferent de mişcările ţărilor mărginaşe din UE, probabil că acele cote de refugiaţi vor fi, în final, acceptate. Aşa îmi spun semnele şi cel de-al şaptelea simţ. Ar fi trebuit să aştept să mai citesc şi printre rânduri, dar este inutil. România va primii cei 7.000 de imigranţi (analiză OSINT-într-un an depăşim 50.000). Trebuie să ne împăcăm cu asta, dar să ne şi schimbăm, rapid şi eficient, punctul de vedere.
Ce-ar fi să cerem imigranţi de “calitate”? Mie mi se pare rezonabil. Să vedeţi de ce spun asta…
Pragmatic, aşa cum trebuie să fie un ministru al Economiei, vicecancelarul german (şi ministrul Economiei, deci), Sigmar Gabriel a subliniat cu privire la refugiaţi: „Dacă reuşim să îi pregătim rapid pe cei care vin şi să îi integrăm pe piaţa muncii, vom putea rezolva una dintre cele mai mari probleme ale viitorului economic al Germaniei – deficitul de forţă de muncă”. O mişcare inteligentă în contextul în care panica începea să se contureze în jurul uriaşelor cereri de asistenţă socială ce pândesc la orizont. Mai interesant însă, ministrul german de Interne, Thomas de Maiziere, punctează transparent şi indiscutabil: “deşi unii imigranţi, în principal cei din Siria, au studii superioare, circa 20 % dintre ei sunt analfabeţi și riscă să îngreuneze situaţia socială din Germania”.
Asta cam spune tot vizavi de poziţia Germaniei vizavi de chestiunea imigraţiei.
Frau Merkel vrea refugiaţi, dar numai de ăia cu carte, care se pot reorienta rapid către un mod de viaţă productiv, adică tocmai ce lipseşte din ce în ce mai mult pe pieţele de muncă din Vest. Cu toate acestea, există acea cotă de 20 de procente, a cincea parte, care îl îngrijorează pe ministrul german de Interne: analfabeţi şi, statistic, încă o sursă de potenţială radicalism, infracţionalitate, şmen, şpringăreală şi cheltuieli sociale de miliarde.
Ăia 20 la sută nu trebuie să ajungă în Germania, asta este directiva, deducem noi. Sau câţi mai puţini posibili. Un fel de homo inutilis, nişte übrig-cetăţeni…
Nu ştim cum îi vor tria, dar vor inventa ei un sistem, că de aia-s nemţi. Însă, oare unde credeţi că vor fi redirecţionaţi aceşti amărâţi? Da, aţi ghicit, în cotele obligatorii înghiţite de celelalte state, cu precădere cele din zona noneuro, nonSchengen, la margine de imperiu, cât mai departe de miezul şi motorul Occidentului.
Acum, dacă tot vom primi tranşa obligatorie de refugiaţi, 7.000 de bucăţi, ar trebui să ne ridicăm şi noi cu pretenţii: bine, luăm spre veşnică îngrijire aceşti oameni cu o condiţie de bun simţ, emisă chiar de la Berlin, 80 la sută să aibă studii superioare, iar 20 la sută pot fi şi analfabeţi. O paritate corectă, aplicabilă în egală măsură pe toată întinderea UE. Vrem şi noi sirieni deştepţi, nu numai nemţii. Dacă nu vom pune problema aşa, vom vedea iarăşi cum nemţii iau caimacul şi zaţul va sufoca Estul Bătrânului Continent.
Domnul Iohannis este sas, sigur înţelege matematica socială de mai sus. Tot Domnia Sa este însărcinat şi cu prerogative de politică externă. Aceste rânduri îi sunt de fapt adresate:
“Domnule preşedinte, se ridică întrebarea dacă veţi putea fi, acum şi aici, mai mult român şi mai puţin neamţ? Românii şi nu nemţii v-au trimis la Cotroceni, cetăţenilor acestei ţări le datoraţi ceva, destul de mult, spun eu. Aţi priceput calculul nemţilor, hai să-l adoptăm şi noi. Nu e nimic rău în asta. În definitiv, e un copy paste cinstit, pe faţă. Istoric, aveţi şansa unui nou Carol I, dovediţi-ne că nu sunteţi pus degeaba preşedintele Republicii şi că gestul dumneavoastră, acela cu mâna la inimă, când se cântă Imnul, nu e numai un gest teatral, de prostit masele. Vă rugăm, faceţi un efort nemţesc pentru o cauză românească…”
P:S: Nici acum nu am înţeles de ce algoritmul împărţirii refugiaţilor s-a făcut pe baza populaţiei ţărilor membre UE şi nu pe puterea economica acestora. Nu era mai logic aşa?
Ninel PEIA
deputat PSD Ilfov
