Expunere de motive LEGE pentru „Inocenţa Copilăriei”

Expunere de motive

LEGE

pentru „Inocenţa Copilăriei”

privind interzicerea cursurilor de educaţie sexuală în învăţământul preşcolar, primar şi gimnazial,

fără acordul scris al părinţilor sau tutorelui.

Sub diferite pretexte, unele de-a dreptul hilare, precum acela că tot mai multe fetiţe de 11 ani merg deja la psiholog ca să-şi trateze problemele din dragoste, sau că prin educaţia sexuală predată unor copii între şase şi zece ani vor fi salvate, ulterior, vieţi omeneşti prin adoptarea unor soluţii contraceptive corecte, în şcolile copiilor noştri se introduc, pe ascuns, ponografia, prozelitismul LGBT şi incitarea la punerea în aplicare a diverselor forme de sexualitate deviantă.

Există deja şcoli unde copile de 10 ani pleacă ruşinate de la aceste „cursuri”, sunt băieţi care nu mai înţeleg ce este aceea o familie sau de ce nu e nimic rău să ai sentimente erotice pentru Ionel şi nu pentru Diana. Aceste vlăstare cărora le dorim cele mai bune lucruri şi o viaţă împlinită, copii pentru care facem sacrificii enorme, sunt traumatizaţi de informaţii care nu sunt, nu au fost şi nici nu vor fi specifice unei copilării normale, a singurei faze din viaţa fiecăruia care a fost binecuvântată cu miracolul inocenţei.

De asemenea, sunt perfect conştient că unii copii se dezvoltă din punct de vedere sexual mai repede decât alţii şi poate au nevoie de îndrumări specifice.  În acest caz, decizia trebuie să aparţină părinţilor sau tutorilor pentru ca tânărul sau tânăra să participe la cursuri de informare sexuală. Dar, încadrarea tuturor copiilor de o anumită vârstă la astfel de „educaţie”, în masă, fără discernământ, poate marca un suflet mai plăpând pentru întreaga sa viaţă. Cu ce este de vină un astfel de copil pentru a-i îngrădi şansele unei dezvoltări fireşti, în limitele normalităţii şi a bunului simţ comun? Va plăti oare „dascălul” pentru aceste traume? Nu, plata o vor face mai întâi părinţii şi apoi amărâtul de copil a cărui viaţă va fi mereu alta decât cea pe care o merită.

Deşi  nu este în mod explicit stipulat niciunde, felul acesta de a face educaţie se cheamă, în plan internaţional, „Educație Sexuală Comprehensivă” sau CSE, în limba engleză. Ei bine, acest CSE a devenit duşmanul părinţilor din lumea întreagă, şi acum a sosit rândul nostru pentru a ne încadra în această minciună colectivă. Multe studii de peste hotare arată că o astfel de abordare nu a ferit pe nimeni de nimic, în schimb a dus la începerea vieţii sexuale mai devreme, cu implicaţiile de rigoare, fără vreo îmbunătăţire vizibilă în plan social. Mai mult, excesul de sexualitate prezent în mass-media  a făcut să crească numărul atentatorilor sexuali minori. Căile internetului fac deja mult rău în această direcţie, de ce trebuie să legitimăm “uciderea inocenţei” încă de la vârsta când maimuţoii de pluş încă sunt prietenii cei mai buni ai copiilor?

Mai jos redau părerile unor specialişti în domeniu, dar înainte o să adaug că, undeva în Europa civilizată, Curtea Constituțională din Croația a interzis astfel de programe în țara respectivă.

Dr. Michelle Cretella, Președintele Colegiului American al Pediatrilor:

„Ca Președinte al Colegiului American al Pediatrilor, sunt profund îngrijorată în legătură cu Educația Sexuală Comprehensivă. În primul rând, sexualizează copiii. În al doilea rând, reprezintă un risc pentru sănătatea lor. În al treilea rând, promovează o ideologie sexuală periculoasă. În plus, subminează relația copilului cu părintele, ceea ce încalcă drepturile părintelui”.

Axel Beteta, Familia Importa (Guatemala):

„Se fac campanii îngrijorătoare ce vizează copiii. Cel mai puternic e mesajul: «Cerem educație sexuală. Nu se poate trăi fără ea.» Altă campanie se intitulează: «Pune-ți-l!» și arată copii de școală primară, de la nouă ani în sus, care învață cum se pune un prezervativ pe un organ sexual din plastic. ”Aduc tinere care le învață pe fete cum să pună un prezervativ pe un organ genital bărbătesc și pe băieți cum să pună o barieră de protecție pe un organ genital femeiesc, fără știința și acceptul părinților.”

Şi, pentru că suntem o ţară creştină, cu valori creştine şi trăiri de aceeaşi natură, voi aşeza aici şi părerea unui preot care spune cam acelaşi lucru pe care îl susţin 90% din părinţii ortodocşi:

Constantin Necula, preot: „De foarte multe ori, lumea confundă a educa sexual cu a-I educa pentru a face sex”.

Ultima chestiune pe care o invoc aici este legată de calitatea de pedagog a aceluia ce “predă” astfel de “lecţii”, dar şi de sănătatea mintală a acestuia. Cine ne garantează că “dascălului” nu îi face plăcere să umilească sexual copile de 10-11 ani, sau că are aplecări mai spre băieţeii de 7 ani?  Până unde are voie să meargă “profesorul”  în “predarea” lui? Cine îl evaluază pe acesta vizavi de trăirile lui sexuale? Dacă “profesorul” consideră anumite practici sexuale deviante drept normale, cum îl oprim să nu le prezinte în mod încântător micuţilor din auditoriu? Care sunt limitele normalităţii sexuale a profesorilor? Cum ne punem la adăpost copiii de abordări perverse sau hărţuire sexuală la astfel de “cursuri”?

Toatea aceste întrebări duc la un singur răspuns: adoptarea “Legii pentru Inocenţa Copilăriei”!

Deputat de Ilfov

Ninel PEIA

www.ninelpeia.ro