Despre “Romanian Soft Power”, de ce nu?

Joseph S. Nye este un politolog american atât de titrat încât nici nu aş şti ce să aleg ca să îl fac să crească în ochii dumneavoastră. Am să fac referire la această somitate folosind un termen mai simplu. Îl voi numi academician, aşa cum cred că ar trebui să avem şi noi din ce în ce mai mulţi.
Ei bine, încă de prin anii ’80, academicianul Nye a conturat o teorie, despre aşa numita “putere catifelată”, “Soft Power”, pe anglo-saxonă. Desigur, era vorba despre “American Soft Power”, respectiv cea mai isteaţă alternativă pentru ca SUA să îşi poată păstra statutul de naţiune-pilot, exemplu de performanţă şi democraţie, fără a recurge în niciun fel la forţă. Practic, el a identificat şi clasificat ceea ce s-ar putea numi “capital de simpatie” de care beneficiază America. Într-o frază, nu tocmai bine tradusă, soft power ar fi cunatificabilă în funcţie de măsura în care o țară determină alte țări să își dorească să aibă ceea ce are ea, fără a folosi forța pentru aceasta.[…]. Mă rog, nu e vorba despre exclusiv “ a avea”, ci mai ales de capacitatea unei ţări de a fi idolul altora, la nivel de masă. Un exemplu: muzica americană şi coca-cola e blestemată de mulahi, dar majoritatea tinerilor iranieni ascultă cu mare plăcere acea muzică şi se dau în vânt după celebra băutură răcoritoare maronie.
Evident, Nye pe primul loc a aşezat cultura, chiar dacă, de cele mai multe ori, e vorba despre pop-culture, cultura populară. Despre lucruri adevărate sau chiar ficţiuni care, legendare sau nu, fac pe alte plaiuri oamenii să viseze la un astfel de trai, la un astfel de viitor, la anumite libertăţi şi foloase, la câştiguri medicale sau personale etc. America are acest soft power, dacă stai 60 de secunde pe Lipscani o să vezi mulţi başcheţi Adidas, Puma şi Nike, urâte şepci cu cozoroc lat, altele tip baseball, tenişi Converse şi mai toţi puştii molfăie burger pe la vestite fast-food-uri sănătoase ca mătrăguna. Americanii sunt aici, chiar dacă n-au călcat pe insula Ellis vreodată. Acesta este American Soft Power. Aia e, ce-i al lor e al lor, dar….
Dar, de ce n-am discuta şi despre “Romanian Soft Power”? Ce-ar fi dacă un grup de ministere, să zicem de Externe, al Turismului, al Mediului şi al Investiţiilor, dacă va exista unul, şi, toate la un loc s-ar da peste cap ca să facă în aşa fel încât lumea, mai ales Europa să audă de cultura şi valorile noastre, de la mititei la Cioran şi de la oină la telemeaua de capră şi salamul de Sibiu? Cel puţin în zona noastră, eurobalcanică, am putea avea un soft power ci rădăcini istorice, de la traci, daci, până la alungarea comuniştilor din Budapesta cu Bela Kun cu tot.
Am fost o putere în zonă, şi această amintire ar trebui să ne dea puterea de a dezvolta un “soft power” foarte valoros, mai ales acum, când avem de partea noastră vectori importanţi precum Prinţul Charles şi mulţi alţi străini, mai mult sau mai puţin de vază, care admiră şi adoră România. Păi, hai să facem în aşa fel încât să lărgim acest lobby voluntar şi minunat.
Uite, Renault a făcut din Dacia un produs de succes în lume. Cine e Dacia, dacă nu România? Ia e românească, buciumul e al nost’, Râd unii de grătarul nostru cu ceafă de porc şi mititei? Să râdă, când îl vor avea în faţă se vor înfrupta ca pruncii de la sânul mamei. Exportăm sare? Foarte bine, dar să se ştie că e românească. Vinurile noastre sunt bune, păi hai să le scoatem pe piaţa fiţelor, la bătaie cu acriturile italiene pline de sulfiţi şi roşiile franţuzeşti care strepezesc şi vârful urechilor. Ei au whiskey şi coniac, dar rup horinca şi palinca dacă li se pune în pahare.
Toate astea şi multe altele, printre care istoria, literatura şi ortodoxia, este “Romanian Soft Power”. E puterea noastră. Şi credeţi-mă, cu puţin efort, jumătate din Occident va dori să trăiască precum românul nostru: vesel şi sănătos.
Hai cu “Romanian Soft Power” pentru că avem cu ce!
Ninel PEIA
Deputat de Ilfov
www.ninelpeia.ro