Caracterizat în câteva cuvinte, Ninel Peia ar putea părea un parlamentar atipic. Social-democrat cu state vechi, Peia este un monarhist convins şi un fervent susţinător al curentului unionist. Deputatul de Ilfov nu a ezitat să-i ofere replica unei colege de partid pe tema regalităţii şi nu se fereşte să declare că patriotismul nu mai e la modă printre politicienii români. Ȋn ceea ce priveşte politica în rândurile societăţii, Ninel Peia este convins: votul ar trebui să devină obligatoriu.
Reporter: Vedeţi posibilă o reunificare a României cu Republica Moldova pe modelul european al celor două Germanii sau credeţi că aserţiunea preşedintelui Băsescu, conform căreia unirea cu Moldova se va face prin integrarea acesteia în Uniunea Europeană, este varianta cea mai sigură?
Ninel Peia: Părerea președintelui Băsescu în acest caz se înscrie într-un curent diplomatic ce poate fi definit ca fiind ”politic corect”. Un discurs menit să nu deranjeze pe nimeni, cu atât mai puțin linia adoptată de UE și pe care ne-am însușit-o. Acest tip de discurs se referă la țări ca la niște entități statale, nu și ca la niște națiuni. Fără doar și poate, o abordare elegantă care nu ține cont de specificul fiecărei probleme în parte. În cazul nostru, fie și numai perpetuarea orală, spre exemplu, a existenței a două limbi, un românească și alta moldovenească, aparține unei perioade istorice revolute, când granițele se trăgeau cu baioneta. Din aceeași rădăcină, politicieni cu minți înnecate în minciuni deja demonstrate, continuă să încerce să-i convingă pe alții că pot crește două tulpini, una de stejar, alta de castan. Eu cred că modelul reîntregirii va fi mult mai aproape de cel german, indiferent dacă se va face sub stindardul UE sau nu. Cum puteți crede că, dacă UE va îngloba și Moldova, ar mai putea exista două state românești în fapt? Poate vor mai dăinui două administrații, și asta pe termen scurt, dacă nu foarte scurt, dar eu cred că vom asista la manifestații populare uriașe care vor duce la o nouă și trainică unire.
Reporter: Când ne putem aştepta cel mai devreme?
Ninel Peia: Trebuie să spun că nu văd transpus în realitate acest deziderat mai devreme de 4-5 ani. Motivul este foarte simplu. Mai este încă nevoie de timp și de schimbări de abordare geopolitică și strategică care să garanteze un fapt deja cunoscut, acela că bătrânul continent nu își mai permite să găzduiască inamici, ci numai aliați. UE știe asta, Rusia începe să o înțeleagă: vecinii de nădejde sunt cea mai bună pavăză!
Reporter: Există o preocupare suficientă a partidelor politice şi a societăţii civile pe tema reunirii şi a integrării europene a Republicii Moldova?
Ninel Peia: Evident, nu. La noi încă circulă moda pusului batistei pe țambal. În plus, pentru politicienii noștri, a fi patriot este ceva de care se feresc ca de foc. Nu dă bine să fii patriot. Zilele acestea e bine să gândești european, dacă nu cumva global, la scara planetei. Lucru pe care numai câteva vârfuri și-l pot permite cu adevărat. Pentru restul, sunt doar niște vorbe care, spuse la vreme, au utilitatea unei cravate bine asortate cu costumul din acea zi sau cu valoarea unei garoafe prinse la butonieră… Asta în timp ce numărul propriei populații scade îngrijorător, de parcă România ar fi vreun deșert nimicitor. Dacă societatea civilă încă mai mișcă, la nivel politic, acest subiect este, incorect, camuflat, pitit sau amânat sine die… E drept, la ce coeziune întâlnesc marile chestiuni ale neamului în clasa politică, e bine că măcar talpa țării refuză să considere Chișinăul drept capitala unei țări străine. Aici, regăsim o frântură din înțelepciunea istorică românească.
Reporter: Credeţi că proiectul regionalizării ar trebui să ia în calcul şi o eventuală unire sau integrare în Uniunea Europeană a Republicii Moldova?
Ninel Peia: Vizibil, poate nu chiar în primă fază, dar dacă se dorește construirea unei abordări durabile și de ansamblu, măcar pentru următorii 25 de ani, este un lucru inevitabil. Iarăși, responsabilitatea revine clasei politice de azi, a politicienilor care realizează întârzierea în care suntem față de continent, chiar și față de zona balcanică. A celor pentru care ceea ce s-a făcut în ultimii 23 de ani nu înseamnă decât prelungirea unei suferințe nedrepte. Revenind la întrebare, sincer, consider că ar fi absurdă ignorarea acestei chestiuni.
Reporter: O eventuală redefinire a relaţiilor dintre România şi Rusia după decembrie 2014 ar putea schimba raportul actual dintre Republica Moldova şi România?
Ninel Peia: Sincer, nu! În primul rând, dacă înțeleg bine întrebarea, această redefinire vă spun că ar trebui să vină dinspre Moscova spre România. Noi ne-am reiterat de prea multe ori disponibilitatea pentru recalibrarea relațiilor cu Rusia. Azi suntem prietenii Rusiei, iar Rusia trebuie să știe că prietenii din apropierea geografică îți pot fi și parteneri politici și economici de drum lung. În al doilea rând, afirmarea continuă a faptului că nu există două Românii cred că ar trebui reconsiderată ca și politică nezdruncinată de stat. Pe aceeși idee, poate ar trebui să privim mai atent către țările din jurul nostru și să învățăm să restituim neamului mândria de a fi român, această demnitate justificată de mai toată istoria patriei. Poate așa, cei care încă se mai cred moldoveni să realizeze ce au făcut bunicii lor și în numele cărui viitor.
Reporter: Este chestiunea Transnistriei esenţială pentru securitatea regională şi a Uniunii Europene în general?
Ninel Peia: Din nefericire cred că da. Mi-ar fi plăcut să pot spune, așa cum procedează mulți politicieni de azi, că acolo se află o infecție care trebuie ignorată. Ca și cum dacă nu ai vorbi de ea, hop, și-ar și înceta existența fizică. Nimic mai greșit. O problemă ignorată nu face altceva decât să își augmenteze capacitatea distructivă. Ia ignorați o infecție la masea! O fi bine? E drept, pe noi chestiunea Transnistriei ne afectează nu numai datorită apropierii fizice, ci mai ales celei sentimentale. Infecția se întărește în trupul patriei-mamă. Și acolo tot români de-ai noștri au de suferit. Pe de altă parte, atenție, nu trebuie nicicum subestimată capacitatea de monitorizare a UE…
„Dacă, să spunem, aş fi preşedintele ţării, în 3 ani aş face toate eforturile pentru unirea cu Basarabia, iar în maxim un an aş renunţa pentru a pune din nou un Rege pe tron.” – Ninel Peia
Reporter: Apropo de politica externă: cum vedeţi intensificarea relatilor turistice şi comerciale între România şi țări din Uniunea Europeană precum Anglia sau Irlanda?
Ninel Peia: Ca Preşedinte al Grupului Parlamentar de Prietenie cu Republica Irlanda nu pot decât să vă declar, cu mâna pe inimă, că potențialul este mare. Încă nu îl pot cuantifica cu precizie, dar intânirile mele cu ambasadorul Irlandei indică un interes crescând pentru România. În zona turistică prevăd, și aici nu va fi mult de așteptat, un trend ascendent pentru mulți ani de zile. Cât despre relațiile comerciale, am informații precise că există un nucleu de inters clar, în plină expansiune pentru o intesificare a posibilităților investițiilor insulare in România. Aici, dacă mai sunteți interesați, poate voi reveni, după sârșitul anului, cu date concrete despre inițiative și demersuri astăzi în desfășurare. Cert este faptul că potențialul românesc a fost redescoperit și se află în vizorul investitorilor de peste Canalul Mânecii.
Reporter: Faceţi parte totodată din Grupul parlamentar de prietenie cu Turcia. Credeţi că România ar putea folosi în viitorul pe termen mediu modelul economic turcesc?
Ninel Peia: De ce nu? Pașii pe care i-a făcut Turcia în ultimii 10-20 de ani pot fi un exemplu pentru oricine. Apoi, Turcia mai are un avantaj pe care mulți analiști îl ignoră. Atenție, aici nu vorbesc despre suprafața țării sau apropierea politică față de SUA, nu. Eu vorbesc despre faptul că aproape 40% din populația Turciei este tânără și din ce în ce mai bine pregătită, în sensul unei calificări, desigur. Dacă luăm în calcul numai acest fapt și deja putem realiza potențialul actual al Turciei. Din nefericire, la acest capitol stăm pe dos: populația noastră, deși și ea încă bine pregătită, este din ce în ce mai îmbătrânită, lucru deloc de bun augur pentru România. Dacă mai adaugăm și rata emigrării, raportată la numărul populației, lucrurile devin și mai îngrijorătoare pentru noi.
Citeşte şi: CAMPIONUL DECLARAŢIILOR STUPIDE | Deputat PSD, despre monarhie: „De ce să ne pupăm cu un MORT? Îl schimbăm pe preşedintele Păcală cu regele Tândală?”
Reporter: Aţi iniţiat o lege privind interzicerea organismelor modificate genetic. Credeţi că există o conştientizare suficientă în opinia publică şi la nivelul autorităţilor statului în ceea ce priveşte nocivitatea acestor organisme, precum în alte state din lume?
Ninel Peia: Din această perspectivă, la care se adaugă faptul că sunt un militant al dreptului mediului, nu pot să vă răspund decât: NU! Aici avem de a face cu o altă problemă a cărei abordare fermă este amânată, lungită și minimizată ca importanță și așa mai departe. O atitudine care denotă mai mult ignorarea unui pericol, decât vreo reavoință. Ceea ce nu se prea întâmplă în Uniunea Europeană. Desigur presiunile economice sunt uriașe și se vorbește de beneficii cu multe zerouri în coadă. O treabă iute și palpabilă, dar cu un potențial distructiv inimaginabil pe termen lung. Aici am vorbit mai mult de autorități. La nivelul populației, se manifestă o anumită îngrijorare pe care o pot înlătura, familial, numai cei al căror nivel de trai este cu mult peste media generală. Nu este corect așa. Și ceilalți români trebuie să poata alege cum vor să se hrănească. O lege justă ar alunga chestiunea discriminativă a nivelului de trai…Pe de altă parte, există și o facțiune, minusculă, culmea – alcătuită majoritar din specialiști în probleme agricole – care sprijiindu-se pe pe faptul că, spre exemplu, modificarea genetică a porumbului a dus la o explozie incredibilă a productivității, îi vei auzi zicând: «da, bre, dacă mănânc mămăligă din porumb OMG (organisme modificate genetic – n.r.) o să-mi crească coarne și coadă?»… Păi, vouă nu, dar poate strănepoții voștri o să vă blesteme…
Reporter: Consideraţi că hrănirea animalelor destinate sacrificării în principal cu furaje provenite din OMG-uri este dăunătoare sănătăţii? Credeţi că ar trebui impusă prin lege o etichetare a produselor de provenienţă animală care să precizeze tipul furajelor folosite?
Ninel Peia: Eu, unul, așa cred. Mă bazez pe niște studii internaționale și pe politicile agricole ale unor stat europene. Desigur, nu pot să spun măsura în care sunt acestea dăunătoare. Dar săptămânal apar articole despre studii sau experimente care duc spre această concluzie. OMG-urile nu sunt sănătoase! Cât despre etichetare, mi se pare ceva de bun simț, trebuie să fim informați despre cine ce conține, mai ales la produsele alimentare. Măcar să alegem în cunoștință de cauză. Ei, dar cum chestiunea cu bunul simț nu merge prea bine, opinez pentru legiferarea unei asemenea etichetări, ca să nu mai zic că acest lucru ține direct de drepturile omului. Obligativitatea acesteia ne va ajuta pe toți să știm ce să alegem în funcție de ”ingredientele” folosite.
Reporter: Credeţi că se poate face o paralelă, din punct de vedere ecologic dar şi economic, între chestiunea organismelor modificate genetic şi cea a mineritului pe bază de cianuri?
Ninel Peia: Desigur. Economic e chiar foarte simplu: ambele aduc mari profituri pe termen mediu și scurt. Ecologic, deși pare evident, e un pic mai dificil. Dacă daunele exploatărilor miniere care utilizează cianuri sunt vizibile imediat, in cazul OMG-urilor, chestiunea nu se poate calcula decât într-un timp relativ lung. Vă dau un exemplu: acum 60 de ani, DDT-ul, substanță utilizată la îndepărtarea dăunătorilor, era considerată de o eficiență, dar și de o siguranță, de netăgăduit pentru plante, animale și om. Azi este interzisă pretutindeni pe glob. Deci a fost nevoie de zeci de ani ca să se afle, exact, cât de dăunător este DDT-ul. Ei bine, treaba cu OMG-urile este și mai subtilă. Este vorba despre ce modificări au fost făcute, câte la rând, la ce plante, ce s-a obținut și de unde vin noile calități, ce mai, avem de a face cu o problematică în continuă creștere. Pe scurt, e posibil ca daunele pe termen scurt să pară neglijabile, dar cine ne absolvă de responsabilitatea față de stricăciunile ireparabile ce pot apărea pe termen lung?
Reporter: Apropo de exploatarea minieră pe bază de cianuri: credeţi că este necesară o legiferare a lobby-ului?
Ninel Peia: În mod indiscutabil, da!Şi aceasta cel puţin din două motive. Întâi pentru că atunci când spui lobby, de regulă spui bani şi de cele mai multe ori e vorba despre bani negri, deci nefiscalizaţi. Atenţie, sumele nu sunt mici, iar unde apar bani negri, corupţia este la un pas distanţă. În cel de al doilea rând, este vorba despre scopul unei acţiuni de lobby. Una este să faci lobby în favoarea ţării tale şi alta în favoarea unei, să zicem, companii farmaceutice! Mi-aş permite o butadă: lobby, lobby, dar s-o ştim şi noi…Aş mai adăuga ceva: fără o astfel de lege cum ştim unde începe lobby-ul şi unde se termină traficul de influenţă?
Citeşte şi: Replică la declaraţia Nataliei Intotero. Un deputat PSD răspunde: “Monarhia chiar poate salva România” (VIDEO)
Reporter: Conform statisticilor, peste 6 milioane de români nu mai votează din 1996. Este nevoie de o iniţiativă care să reprezinte mai adecvat segmentul dinamic al tinerilor, atât în cadrul partidelor politice, cât şi în cel al societăţii civile?
Ninel Peia: Am mai spus-o şi în alte rânduri: nu văd altă soluţie, acum, decât instaurarea votului obligatoriu pentru minimum două alegeri generale. Dacă acest lucru ar fi fost făcut acum, să zicem, 10 ani, poate nu am fi ajuns la un asemenea grad de indiferenţă a electoratului. În altă ordine de idei, n-ar trebui nici să alimentăm unele păreri panicarde ale unor politicieni care se tot văicăresc pe la colţuri, de dragul unei aşa-zise apocalipse a conştiinţei civice. Sunt ţări care funcţionează excelent şi se confruntă cu aceeaşi problemă, numai că acolo atât politicienii, cât şi ONG-urile fac eforturi reale pentru a inversa acest proces. Eu aş propune două direcţii. Votul să devină obligatoriu sau toţi cei care doresc să voteze, să fie trecuţi într-un registru. Ȋn momentul votului, toţi cei care sunt notaţi, trebuie să se prezinte la vot.
Reporter: Există o posibilă amânare a revizuirii Constituţiei?
Ninel Peia: Nici nu vreau să mă gândesc. Cred că ar fi o catastrofă, întîi şi întâi din punct de vedere politic. Ar fi prima înfrângere a coaliţiei USL, şi nu din cauza Opoziţiei, ci din cauza unor discuţii interne. Apoi, haideţi să privim în jurul nostru, pe stradă, la restaurant, la plajă… Oamenii aşteaptă acest lucru drept unul care li se cuvine. Există componente ale noii Constituţii la care oamenii se vor raporta imediat, în sfârşit, ca la o Legea Fundamentală a statului. Şi pentru asta trebuie, rapid, aduse anumite clarificări, adăugiri şi limpeziri care ţină pasul cu vremurile pe care la trăim. O Constituţie trebuie să fie contemporană cu aceia cărora li se adresează.
