Pericolul este iminent. Democraţia este în pericol. Ţara are nevoie de oastea “conştiinţei naţionale”
Revoluţia din 89 pare atât de departe şi totuşi mulţi dintre noi se minunează întrebându-se de ce evoluţia noastră pe toate planurile este atât de lentă. Speranţele acelui decembrie sunt şi astăzi deziderate. În unele privinţe putem vorbi chiar de mici regrese care, desigur, sunt iritante.
Imaginea generală privind România este, însă, mult mai complexă, mai ascunsă şi veninoasă. Vocile care cer un avans mai rapid şi mai solid au dreptate, dar trebuie să afle că, cu precădere în ultimii ani, fiecare pas victorios al României a fost precedat de eforturi uriaşe, de lupte şi infame tentative nevăzute despre care nimeni nu va vorbi explicit niciodată.
Motivele sunt diverse şi, credeţi-mă, mai toate aşa trebuie să şi rămână.
Altfel spus, argumentele pentru camuflarea acestor “fronturi nevăzute” sunt pertinente.
Presa scrisă, mai ales cea de opinie, este redusă la 1%. La radio, emisiunile sunt jenant de nedocumentate, televiziunile generaliste sunt supuse fluctuaţiei banilor din piaţa de consum, de la paralele date pe medicamente pentru răceală la margarina de mumificat oameni. Televiziunile de ştiri nu mai fac faţă presiunilor de zi cu zi, fie ele pseudopolitice, economice sau chiar de informare. Peste tot, selecţia informaţiei se face superficial şi în mare grabă, se trăieşte sub o lozincă falsă care spune aşa: şi mâine este o zi.
Aşa este, dar ziua aceea este a marilor manipulatori de informaţie şi speranţă, nicidecum al celor care cer şi au tot dreptul la o informaţie corectă!
Guvernele noastre au atâta treabă pur economică încât eforturile duse până acum, greu se pot înscrie şi în altă categorie.
Parlamentul, girantul democraţiei oriunde în lume a fost, şi este, atacat aproape fără oprire. Nicicând în istoria României nu a existat un astfel de asalt, aproape constant, asupra Legislativului. Practic, Parlamentul este ultima cetate care, odată cucerită, dizolvată, împrăştiată, învrăjbită, va anunţa capitularea tinerei democraţii în care ne-am pus atâtea speranţe.
Nu vă alinaţi cu gândul că România, mai ales acum, că este în UE, nu are inamici. Are la fel de mulţi ca acum o sută de ani. Dar mai rafinaţi, mai puternici, mai subtili şi mai nemiloşi. Unii ne sunt chiar prieteni în tratate, acte internaţionale sau comerţ.
Trebuie să o spun, pentru binele nostru al tuturor, acest “război” este în toi şi primele ţinte stabilite sunt victime aproape sigure. Ele sunt pârghiile de control din societate. Acestea nu au mecanisme de apărare, şi singura armă ar putea fi “conştiinţa naţională”, aşezarea în slujba Ţării şi Neamului, lucru pe care “internaţionalele momentului” şi “promotorii multiculturalismului” îl urăsc mai mult decât orice.
Cu toate acestea, este singura soluţie!
Nu demult, am făcut afirmaţia că România a fost la un pas de disoluţia naţională. Atunci n-am dat explicaţii prea multe, nici nu puteam. Evident, pentru duşmanii Parlamentului atât a fost de ajuns: am fost imediat atacat de tot soiul de personaje. Ca de obicei, am fost tratat de ţicnit şi mi s-au adus injurii teribile.
Ei bine, astăzi vă voi oferi altă perspectivă din care veţi putea analiza şi declaraţia aceea, şi altele mai noi. Vă rog să daţi atenţie, nu mulţi vor avea curajul şi onestitatea de a aduce acest argument în vreo discuţie, publică sau nu.
În ultimii ani, atenţie, nu puţini, pentru România au fost preferate, în mare parte, experimente deduse din teoria “autoîmplinirii unei profeţii” emisă de un geniu pe nume Robert K. Merton. Ea spune aşa:
“O falsă definiție a unei situații ce invocă un nou comportament care va face ca această definiție falsă să devină adevărată”.
Îmi permit să desfac în cele trei etape esenţiale ale ei:
1) Faza Inițială: Interpretarea eronată, dar cu bună ştiinţă şi în scop manipulativ a unei situații curente ( să luăm un exemplu, la întâmplare: cutremurele de la Pungeşti, la vremea sondării după gazele de şist. Aoleooo, se rupe pământul sub noi, a fost interpretarea generală şi eronată. Nimeni nu a ascultat vocile pertinente de la Institutul de Fizică a Pământului, să zicem…)
2) Desfășurarea: Presupunerea că interpretarea din faza inițială e reală (Crăpături în pereţii caselor, unele de zeci de ani, psihoză în masă, “ne otrăvesc pământul”, lupta deschisă cu jandarmii) şi plasarea de martori falşi în punctele esenţiale din societate: presă, în societatea civilă şi ONG-urile de resort, mişcări de stradă)
3) Apogeul: Suficienți oameni se comportă ca și cum situația a fost, este şi poate fi oricând reală. Aici deja manipularea şi-a atins scopul.
Această teorie este studiată şi aplicată încă de prin anii 70, dar în unele ţări, în cele cu univers concentraţionar era prea uşor de implementat, adevărata provocare este în democraţie.
Algeţi, vă rog, dintre evenimentele importante, în sens negativ, care s-au petrecut în ultimii 25 de ani în România, şi refaceţi invers firul acestei teorii. Veţi fi uimiţi!
Este incredibil de câte ori a fost folosită cu succes în România!
Acum, şi vestea cea bună: de câţiva ani încoace, ofiţeri patrioţi, minţi antrenate, şi închinate Ţări, au reuşit să anihileze astfel de manifestări mai peste întreg teritoriul României. Greu, cu sacrificii şi lungi nopţi nedormite, într-o bătălie în care nu vor fi niciodată numiţi ca eroi. Vor râmâne cei mai de onoare cetăţeni ai României, cu fapte necunoscute.
Ei bine, aceştia au nevoie de ajutor.
De ajutorul fiecăruia dintre noi.
Ştiţi unde teoria lui Merton nu a putut fi aplicată niciodată?
Acolo unde există coeziune şi solidaritate naţională. În societăţile în care fiecare se gândeşte la binele fratelui său, al Neamului şi a viitorului Ţării sale.
“Purtătorii de conştiinţă naţională” sunt străjile care nu vor permite nici o astfel de manipulare.
Încrederea că Neamul nu îşi va face rău niciodată şi că va face totul pentru prosperitatea sa, alături de Adevăr şi Dreptate, va îndepărta astfel de abordări menite să rupă societatea, să creeze falii în naţiune, să smulgă tată de fiu, fiu de bunici sau mai rău…
Istoria nu a fost mereu bună cu noi şi poate a sosit momentul să învăţăm din nou ce este aceea a fi patriot, ce înseamnă să lucrezi pentru prosperitatea Neamului din care te tragi, ce este acela un român, de unde vine şi cum a făcut să rămână român când toţi îl voiau altceva.
Onoarea şi demnitatea Naţională ne va salva, atât în faţa copiilor nostri, cât şi în faţa prietenilor noştri vremelnici sau istorici, dar mai ales în faţa inamicilor nostri, dintotdeauna sau de moment.
Cu cât mai mulţi patrioţi care să ducă mai departe “conştiinţa naţională”, cu atât mai multe şanse să privim cerul de deasupra Carpaţilor cu ochi curaţi şi liberi.
Ninel PEIA, deputat Român
www.ninelpeia.ro
