Zilele trecute am avut una dintre cele mai reconfortante întâlniri de anul acesta, caldă , memorabilă şi, fără îndoială, aducătoare de mari şi fericite speranţe. În imaginile alăturate, mă aflu în compania a doi dintre cei mai distinşi conaţionali, respectiv diplomatul de carieră,  profesor doctor, istoric, şi uimitor scriitor Dumitru Preda, astăzi ambasador al României

Noi, românii, suntem un neam binecuvântat cu multe daruri. Avem calităţi pentru care mulţi ne invidiază şi, am dovedit, de multe ori, că ştim cum să le folosim iscusit şi cu dreptate. Excepţionale personalităţi ridicate din neamul nostru se regăsesc oriunde. În mai toate domeniile avem genii care au pus câte o cărămidă la marea

Majestate, Sunt unul dintre milioanele de supuşi ai Majestăţii Voastre, admirator al Casei Regale a României, susţinător al monarhiei, adevărata formă ce ar fi trebuit să domnească în Ţară, după 1989, când regimul impus samavolnic de bolşevici peste bogatele noastre plaiuri a cazut. De asemenea, prin voinţa bunului Dumnezeu, sunt, astăzi, şi deputat român. Numele

Istoria ne-a învăţat că, în România, majoritatea minţilor luminate s-au născut la sat. Acolo s-au născut, acolo au visat, de acolo s-au înălţat pentru a-şi duce mai apoi Ţara pe buzele lumii întregi. Prea puţini s-au ridicat din mirosul de asfalt umed, reclame sufocante sau locante afumate. Poate curăţenia de la ţară i-a ajutat să

Observ din ce în ce mai des, oriunde aş fi, că românii au devenit nişte plângăcioşi. În mod special, ei se plâng de români, de România, de calităţile noastre, în fine, de orice care ar putea fi românesc. Practic, nici nu mai conteaza subiectul, orice e numai bun ca să poată omul să se plângă,

Muncesc la câmp, cresc copii, merg la biserică, gătesc şi spală, aduc speranţă ochişorilor mici şi calzi ai copilaşilor con­damnaţi la uitare de statul român, fac să prospere second-hand-urile unor burtoşi slinoşi, uneori au două slujbe, pe scurt, duc greul unei vieţi care nu pare a se îmbunătăţi foarte curând. Despre cine vorbim, păi, despre